Boala extrem de periculoasă pe care românii nu știu că o pot ține sub control dacă urmează câțiva pași simpli

Aproximativ 6% dintre români sunt diagnosticați cu astm, potrivit Societății Române de Pneumologie, reprezentând undeva între 800.000-1.000.000 pacienți. De partea cealaltă, la nivel european, numărul de persoane cu astm bronșic ajunge la 30.000.000, aproape 20% suferind de astm sever.

Conform celui mai recent studiu al Societății Europene de Pneumologie (ERS), în fiecare săptămână, 1 din 5 pacienți cu astm sever suferă o criză atât de severă, încât nici măcar nu poate solicita ajutor. Toate acestea pentru că pacienții încă nu știu că pot duce o viață normală dacă își iau tratamentul și se feresc de factorii de risc.

Dacă unii factori de risc nu pot fi controlați (cum ar fi sexul – femeile fac mai des astm decât bărbații – sau istoricul familial de alergii sau astm bronșic – frecvent, persoanele cu astm bronșic au rude care se confruntă cu aceeași afecțiune sau sunt alergice), există un număr de factori de risc care pot fi controlat și care, deci, ar putea fi evitați astfel încât să le îmbunătățească pacienților calitatea vieții:

– fumatul: aproximativ jumătate dintre cazurile noi de astm ani apar la fumători;
– factorii de mediu: astmul ocupațional poate apărea ca o reacție la anumiți alergeni de la locul de muncă;
– praful: expunerea la praf este asociată cu un risc crescut de astm bronsic;
– gândacii: s-a demonstrat că oamenii ce care trăiesc în case infestate cu gândaci au de patru ori mai multe șanse să facă astm decât ceilalți

Prevenția este, de asemenea, extrem de importantă. Cei care nu au fost încă diagnosticați, dar au simptome respiratorii sugestive pentru astm, sunt alergici ori au rude care au fost diagnosticate cu astm, este esențial să se prezinte la medic pentru controale de rutină.

Astmul este o boală destul de costisitoare, astfel că, la nivel european, costul total anual al acestei boli a fost estimat la 19,3 miliarde de euro. Asta pentru că 3 din 10 pacienți diagnosticați cu astm ajung să lipsească de la locul de muncă sau de la școală din cauza spitalizării sau a tratamentului de urgență pentru această afecțiune. Absenteismul ajunge, în medie, la 7 zile/an/pacient.

De asemenea, 1 pacient din 5 ajunge să nu poată munci sau studia din cauza faptului că suferă de această afecțiune.

În ceea ce privește mortalitatea datorată acestei suferințe există un studiu făcut doar la nivelul Marii Britanii, unde 45% dintre pacienți au decedat pentru că nu au apucat să solicite asistență medicală sau pentru că nu s-au tratat corespunzător.